Schema funcțională a calculatorului
Calculatorul numeric conține următoarele unități funcționale:
• o unitate de memorie pentru a înmagazina datele inițiale, intermediare și finale ale problemei, precum și instrucțiunile care indică secvența calculelor;
• un dispozitiv aritmetic și logic necesar efectuării operațiilor aritmetice și logice elementare;
• unul sau mai multe dispozitive de intrare, respectiv, ieșire, necesare comunicării din exterior cu calculatorul;
• un dispozitiv central de comandă și control care generează o succesiune de semnale de comandă necesare executării secvențiale a instrucțiunilor.
Dispozitivul aritmetic și logic și dispozitivul central de comandă formează unitatea centrală de prelucrare a informației sau, mai pe scurt, procesorul.
Memoria calculatoarelor moderne este organizată în 2 nivele: internă (viteză mare de lucru) și externă (viteză de lucru mai redusă, dar cu o capacitate mult mai mare decît a celei interne).
Memoria internă (numită uneori memorie principală, centrală sau operativă) păstrează programul în curs de executare și datele folosite de acesta, prezența ei fiind o condiție esențială pentru funcționarea calculatorului.
Memoria externă are rolul de a păstra cantități mari de informație și programe folosite frecvent pentru a putea fi aduse într-un interval de timp mic în memoria internă. În prezent ca memorii externe sînt utilizate unitățile cu discuri sau benzi magnetice, unitățile cu discuri optice etc.
Unitățile de memorie externă și dispozitivele de intrare-ieșire sînt numite echipamente periferice.
Din analiza schemei de mai sus rezultă că toate calculatoarele moderne au o configurație modulară. Fiecare modul, și anume controlerul, imprimantele, unitățile de disc magnetic etc., funcționează și, în consecință, pot fi incluse sau excluse din componența calculatorului independent unul de altul. Prin urmare, configurația calculatorulu poate fi modificată în funcție de destinația sistemului de calcul.
Mai multe detalii puteți găsi aici.
Sursă: manualul de Informatică pentru clasa a 10-a.
Memoria internă (numită uneori memorie principală, centrală sau operativă) păstrează programul în curs de executare și datele folosite de acesta, prezența ei fiind o condiție esențială pentru funcționarea calculatorului.
Memoria externă are rolul de a păstra cantități mari de informație și programe folosite frecvent pentru a putea fi aduse într-un interval de timp mic în memoria internă. În prezent ca memorii externe sînt utilizate unitățile cu discuri sau benzi magnetice, unitățile cu discuri optice etc.
Unitățile de memorie externă și dispozitivele de intrare-ieșire sînt numite echipamente periferice.
 |
Din analiza schemei de mai sus rezultă că toate calculatoarele moderne au o configurație modulară. Fiecare modul, și anume controlerul, imprimantele, unitățile de disc magnetic etc., funcționează și, în consecință, pot fi incluse sau excluse din componența calculatorului independent unul de altul. Prin urmare, configurația calculatorulu poate fi modificată în funcție de destinația sistemului de calcul.
Mai multe detalii puteți găsi aici.
Sursă: manualul de Informatică pentru clasa a 10-a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu